Feeds:
Posturi
Comentarii

Bucuria de a trăi

Nu este despre trecut, ci despre prezent şi viitor. Dechide ochii şi profită de oportunităţi.

Deţii deja tot de ce ai nevoie pentru a te bucura de viaţă.

Mult succes !

Fără reclamă

Marketingul se reinventează. Nu sunt primul şi nici ultimul ce spune lucrul acesta. Încă din facultate se menţionează că mai mulţi autori au definit în “n” feluri marketingul şi poţi să le dai dreptate la toţi. Mai nou încep să cred că marketingul este o abordare de business, un stil de a face antreprenoriat, şi de aceea este atât de schimbător domeniul.

Marketingul se învârte în jurul consumatorului. Iar de aceea, acest domeniu, îmbină ştiinţe sociale şi economice deopotrivă, explicând modalităţi de a obţine profit prin servitudine.

Unde suntem acum ?

După părerea autorului Seth Godin, acum suntem în epoca ofertelor nediferenţiate (cu o ofertă mai mare ca şi cererea) , cu consumatori suprasolicitaţi de către reclame ce merită ignorate (conform cărţii autorului, “Vaca mov“). Această analiză este făcută la nivelul SUA, dar în Romania putem spune că situaţia e puţin mai diferită. La noi încă nu s-a ajuns la nivelul aşteptat de consumatori în sfera serviciilor (ce nu pot fi importate), dar pe piaţa produselor deja am depăşit pragul cererii nesatisfăcute, şi oferta e mai mare şi din ce în ce mai nediferenţiată. Deci, pe piaţa sCare măr ar vine mai bine?erviciilor încă este loc de mai bine, pe când pe piaţa produselor ar fi bine să te reinventezi pentru a avea loc pe piaţă.

Fără reclamă

“Dacă meriţi, te voi recomanda prietenilor” acesta poate fii sloganul ce va ghida piaţa consumatorilor. Publicitatea virală a funcţionat dintotdeauna, iar cei mai buni agenţi de vânzări pentru orice produs sau serviciu sunt proprii clienţi. Din ce în ce mai mult, observ că direcţia de comunicare s-a schimbat : acum clientul este informat şi comunică cu tine, tu trebuie doar să asculţi şi să îi dai feedback.

Lasă clientul să te promoveze, pentru că el vrea să fie recunoscut pentru că face acest lucru. Clientul vrea să fie “sfătuitorul de încredere”. De aceea fii atent la cei ce te caută, cască urechile, acceptă critica, iubeşte schimbarea şi îmbunătăţeşteţi oferta.

Pentru tine

Cel ce vrei să te diferenţiezi.  Cel ce vrei să fii recomandat de către alţii. Ideea este aceiaşi : ascultă, întreabă, fii dispus să te schimbi pentru a progresa, dă feedback prin ceea ce eşti celor ce vreau să comunice cu tine. Detaliile contează.

Lucrurile acestea le promovează “Vaca mov”, şi nu e doar o abordare de marketing, ci mai mult un fel de a fi în lumea ta !

Mult succes !

Atunci când ceva nu merge

De prea multe ori aflam că se despart cupluri, afaceri se dezbină, vine apa şi ia casa …  sau incidente mai mici de genul pica internetul, se uita apa deschisă, se strică televizorul, cineva uită să cumpere nu ştiu ce etc. Eh, se mai întâmplă. Dar nu e problema că se întâmplă, ci problema e cât de mult se consumă persoanele implicate în aceste evenimente nedorite. De aceea m-am gândit să împartăşesc perspectiva mea asupra lucrurilor şi sper să fie o perspectivă utilă.

Ce se întâmplă când ceva nu merge ?

Întotdeauna se mai întâmplă să se producă câte un eveniment nedorit, din anumite circumstanţe controlabile sau incontrolabile, în care sunt implicate una sau mai mult persoane cu atitudini personale. Acum luăm în calcul evenimentele în care e implicată propria persoană.

Pentru evenimentele sunt controlabile sau incontrolabile datorită circumstanţelor, cel mai important element din toată ecuaţia este propria persoană implicată în evenimente. Persoana proprie are de ales între a-şi consuma negativ energia (fără un feedback pozitiv din experienţă) sau a-şi consuma pozitiv energia (având ceva de câştigat din toată experienţa). Energia pierdută sau câştigată din evenimentul ce se va petrece sau ce s-a petrecut, ţine de tipurile de atitudini. Iată câteva atitudini ce le-am observat din experienţa proprie :

1. Atitudinea “cine e de vină” şi “de ce”

2. Atitudinea “nu îmi pasă”

3. Atitudinea “îmi plâng de milă”

4. Atitudinea “ce se poate face”

Nu există o atitudine perfectă ce trebuie abordată, dar în urma experienţei mele de până acum, aş recomanda o combinaţie între atitudinea 1 şi 4. Vreau să trec prin toate atitudinile pentru a explica raţionamentul.

1. Atitudinea “Cine e de vina?!” şi “De ce?!”

Deobicei această atitudine e abordată de persoanele ce caută responsabili şi motive.  Datorită acestei atitudini se produce o analiză amănunţită a evenimentului şi a circumstanţelor cauzatoare, accentul căzând pe faptele trecute şi prezente.

Cu această atitudine se încearcă a se cauta vinovat(i) şi se încearcă să se înţeleagă sistemul producerii evenimentului datorită circumstanţelor.

Atitudinea poate fii benefică în cazul evitării unor evenimente asemănătoare pe viitor (cu voinţa de a trage o concluzie pozitivă acum pentru o lecţie de învăţat).

Atitudinea poate fii greşită când este abordată fără capacitatea de a accepta greşelile proprii şi cu interesul de a acuza, pedepsi şi mustra fără un interes de îndreptare a faptelor din intiativă proprie.

2. Atitudinea “nu îmi pasă”

E de la sine înţeleas că aceasta este o atitudine de negare, cu înteres spre pasivitate. Accentul este pus pe prezent, trecutul sau viitorul neprezentând interes.

Nu este benefică pentru că evenimentele nedorite trebuie îndreptate de cele mai multe ori, personal nu te dezvoltă şi s-ar putea să laşi o părere proastă altor persoane implicate în eveniment.

3. Atitudinea “îmi plâng de milă”

Toţi am avut-o cel puţin odată şi este un semn de slabiciune dar poate fii şi un mod de a arăta încrederea într-o altă persoană dispusă să ofere soluţii sau compasiune.

A plânge de milă este o exagerare la care nu se doreşte a se ajunge. Această atitudine poate fii utilă când se discută (nu se plânge) evenimentul nedorit cu alte persoane dispuse să ajute în orice măsură, cu dorinţa de a te implica în soluţionarea problemei, cu o atitudine proactivă.

Poate fii doar un consum de energie când se exagerează cu această atitudine, sopul fiind doar de a căuta compasiune.

4. Atitudinea “ce se poate face”

Aici accentul este pus pe viitor, cautându-se  soluţii pentru atenuarea efectelor negative produse de evenimentul nedorit şi obţinerea tuturor rezultatelor pozitive ce ar putea fii obţinute din eveniment.

Cei ce au această atitudine, deobicei sunt angajati mai uşor, sunt apreciaţi de prieteni şi sunt cunoscuţi ca fiind persoane de încredere. Aceştia sunt dispuşi să înveţe, să se adapteze schimbărilor, să interacţioneze şi să fie perseverenţi în tot ce fac.

În viaţă, mi-ar plăcea să discut cu persoane cu atitudinea 1 atâta timp cât îşi recunosc propriile greşeli, nu stau în calea rezolvării sutiaţiei şi nu exagerează cu învinuirea (având ca scop demonstrarea dreptăţii şi autorităţii personale). Cu persoanele ce au atitudinea 2 de multe ori am conflicte sau încerc să le evit deoarece nu au perspectivă şi nici nu oferă o valoare altora sau situaţiei. Cei ce au atitudinea 3 îmi sunt simpatici, deoarece îmi place să mă implic pentru a-i ajuta, dar ii resepct numai pe aceia ce apreciază un sfat, sunt sinceri în comunicare şi sunt motivaţi să facă o schimbare (cei ce plâng după compasiune fară scop, de multe ori ajung să îi evit, aceştia având o atitudine negativa şi probleme de adaptare). Cei pe care ii apreciez şi care pot avea succes în tot ce şi-au propus, sunt cei cu atitudinea 4 , aceştia fiind deschişi schimbărilor, fiind genul de persoane cu care vreau să fiu prieten.

Atunci când ceva nu merge, de multe ori nu merge fiindcă cei implicaţi abordează atitudinile 1, 2, 3, nefiind motivaţi să îşi asume răspundere, să caute soluţii, să fie adaptabili şi să vadă dincolo de trecut şi prezent.grow

Dacă a picat internetul, citeşte o carte. Dacă te cerţi cu iubitul sau iubita, trage o concluzie şi dacă vrei să rămâneţi împreună, faceţi ceva plăcut, schimbaţi abordarea de până acum. Dacă nu mai sunt bani de publicitate, îmbunătăţeşte-ţi produsul. Dacă eşti concediat(ă), cere un feedback, bucură-te de experienţa acumulată, studiază mai mult, specializează-te, mergi la interviuri (după 100 de interviuri, poti aplica pe post de intervievator, pentru că vei avea deja experienţă :) )

Vine un an nou, dar ziua de astăzi este tot ca cea de ieri, tot 24 de ore are. Dacă tu nu schimbi ceva în viaţa ta, nu te aştepta ca alţii să schimbe pentru tine în avantajul tău. Vezi partea plină a paharului, că până la urmă, viaţa este despre a trăi şi cu cât trăieşti mai mult, cu atât experienţa ţi se acumulează. Totul este despre tine, iar lumea ta o faci TU !

La multi ani şi Mult succes !

De sărbători

Toţi spunem că atunci când ne ţinem ziua de naştere, ne gândim la anul ce a trecut si analizăm ce am făcut, ce am mai adunat, pe cine am mai cunoscut… Eu cred că defapt de sărbători se desfăşoară această analiză.kid

De sărbători e momentul când toată lumea îşi ia puţin timp liber să se reculeagă. Atunci, toţi încercăm să adunam prietenii şi familia într-un spaţiu mai intim. Vrem să recompensăm pe toată lumea pentru un an în care au fost alaturi de noi, chiar dacă tot restul anului ne-am pus pe noi pe primul loc. De sărbători e momentul când vrem să profităm de fiecare zi pentru a trăi aşa cum am fi vrut să trăim tot restul anului. Astfel zilele de sărbători ni se par mult mai solicitante ca zilele obişnuite din restul anului, pentru că vrem să ne relaxăm dar să şi petrecem, vrem ca toate să arate impecabil dar să avem şi timp să ne bucurăm de ele, vrem să fim cu toată lumea dar vrem puţin timp şi numai pentru noi… sau poate sunt solicitante pentru că pur şi simplu vrem să profităm la maxim de fiecare oră de sărbătoare.

Cred că efectul “contra timp” se observă cel mai bine de sărbători. Lumea aleargă după cadouri (contra timp), lumea îşi face planuri de revelion (contra timp), lumea face cumpărăturile de sărbători (contra timp), lumea colindă (contra timp) … dar nu-i aşa că facem mai multe de sărbători ca deobicei? Nu-i aşa că dacă te “cronometrezi” ştiind că eşti limitat în a profita de timpul avut, tinzi să faci mai multe… tinzi să Get Things Done.

Sărbătorile de sfărţit de an sunt o lecţie de time management ce ar trebui învăţată/practicată şi restul anului. Cu siguranţă am face mai multe pe parcursul anului dacă am fii la fel de motivaţi şi organizaţi ca de sărbători.

Hai să nu treacă sărbătorile fără să învăţăm ceva folositor din ele !

Sărbători fericite !

Amândouă abordări, a câştiga sau a nu pierde, au aceiaşi finalitate însă ce diferenţiază aceste două abordări este mentalitatea jucătorului.

Atunci când concurăm cu atitudinea “vreau să câştig” accentul se pune pe performanţa proprie. Atunci concentrarea cade pe efortul de a da 110 % din potenţialul propriu, indiferent de concurenţă.

Când concurăm cu atitudinea “să nu pierd” accentul se pune pe concurenţă, pe comparaţie. În acel moment automat ne relaţionăm la nivelul concurenţei şi ne concentrăm să fim mai bun decât aceasta, însă cu posibilul dezavantaj de a nu da acei 110% din potenţialul propriu.

Cred că fiecare abordare este bună. Nu este bine să nu ne relaţionăm la concurenţă, pentru că atunci am putea spune că nu suntem realişti. În cazul când te relaţionezi la concurenţă şi eşti net superior acesteia, nu e bine să te limitezi la a depaşi doar cu puţin performanţa ei.

Spre exemplu, când joacă naţionala de fotbal, cu siguranţă aceasta studiază bine jocul concurenţei, fac strategi de a de a fi cu un pas îm faţă (nimic în plus)… dar cred că acesta este singurul lucru care il fac. Uită de atitudinea “hai să câştigăm, avem potenţial” iar acest lucru se poate observa din jocul “dăm un gol şi ne retragem în apărare”… nu vor să joace cu suflet şi cu 110 % din potenţial.

A câştiga !

Şi în marketing atunci când faci o strategie, porneşti de la piaţă, studiezi concurenţa (joci sigur, a nu pierde) iar mai apoi cel mai important lucru : te diferenţiezi ! (joci ca un învingător)

A te diferenţia este cheia succesului. Iar acestu lucru nu poate avea loc doar dacă mergi cu atitudinea “să câştig”.

Nu vreau să zic “joacă cu ochii închişi” dar vreau să accentuez “atunci când joci, dă 110 % din ce ai de oferit”.

Este necesar să porneşti de la concurenţă (atunci vor apărea şi emoţiile) iar când eşti pe făgaşul bun, ridică privirea, îndreaptă spatele, respiră, umblă, gândeşte, şi cel mai important acţionează ca un învingător !

Mult succes !

Compania Wireless

Internetul a revoluţionat interacţiunea, însă a trecut ceva timp până când această interacţiune să fie relevantă pentru companii, sau cel puţin să fie percepută ca relevanţă şi importantă de-opotrivă.

Compania wireless

După cum menţionam într-un post anterior, offline este de domeniul trecutului, online de domeniul prezentului şi wireless de domeniul viitorului.

Într-o lume wireless accentul se va pune pe nevoi specifice şi individuale, pe branding online, pe social network branding, pe brand ownership… dacă o companie este comparată cu o persoană, de ce nu această companie să fie în rând cu lumea? Ajung companiile să fie învăţate de către “social network early adapters” ce înseamnă branding sustenabil?

Pentru o companie orientată pe loializarea consumatorilor este momentul să realizeze că a avea o bază de date nu înseamnă că deţi clienţi loiali şi nici că deţi o reţea socială.

Sunt de părere că o companie de succes şi cu viziune este văzută ca partenerul sau prietenul tuturor stakeholderilor, aceasta câştigândule încrederea. În momentul când clienţii îţi trec în mediul social online şi devin parte din comunităţi online, pentru a le păstra încrederea, companiile vor trebui să se facă vizibile şi să interacţioneze în mediul wireless… şi nu prentu că este necesar, ci pentru că face parte din investiţia în brand a fi wireless (dacă o companie nu va investi, vor investi altele si diferenţa se va observa pe termen lung).

Imaginează-ţi că mergi pe stradă, sau mergi cu maşina în apropierea sediului băncii tale unde îţi ai economiile sau conturile personale, iar în momentul când te apropii la 500 m de cladire primeşti o notificare pe device-ul tău conectat wireless (telefon, laptop, GPS…) ce îţi cere permisiunea de a te conecta la mediul wireless al băncii. În urma confirmării să fi întâmpinat de un mesaj de genul “doriti să intra-ţi la o cafea cu reprezentantul dumneavoastră X? Acesta tocmai a intrat în reţa. Puteţi să luaţi legătura direct cu acesta prin accesarea comenzii dumneavoastră vocale”

Sună a SF poţi zice, însă eu mă îndoiesc. De ce? Pentru că tehnologia există, doar că nu este încă folosită la maximă capacitate.

În prezentarea Shift Happens se zice că în acest moment se pregătesc studenţii pentru meserii care încă nu există.

Eu încă nu am auzit de poziţia de “Social Network Representative”. Aceasta să fie o persoană de PR cu cunoştinţe de marketing online ce să reprezinte o companie în reţelele sociale, să creeze şi să dezvolte brandul companiei în acest mediu.

Astfel am descoperit că există şansa de a dezvolta consultanţă şi de a oferi servicii în această direcţie.

Alţii chiar vorbesc de Enterprise2.0 de aceea vi-l prezint pe Charlie :

Mult succes !

Later Edit : Cei de la Dell au departament de “Communities & Conversations” … unii văd direcţia, alţii învaţă din mers

Sens sau consens

Toţi suntem la fel : unici !

Atunci mai poate exista noţiunea de consens sau vorbim doar de sensuri diferite şi manipulate?

Dacă crezi că eşti unic datorită experienţei de viaţă ce ai acumulat-o, atunci trebuie să recunoşti că toate lucrurile din viaţa ta le percepi subiectiv si le dai un sens propriu.

Atunci există consens?

Marketingul se bazează pe ideea de consens. Pentru a defini o piaţă de consumatori, trebuie să defineşti un consens al consumatorilor legat  de ceea ce te interesează, respectiv vânzarea produsului sau serviciului tău.

Spre exemplu dacă eu vreau să îmi “vând” blogul, atunci piaţa potenţială de vizitatori este masa de utilizatori online ce au ajuns la un consens că blogurile merită citite. Dacă segmentez mai profund, atunci voi spune că piţa ţintă căruia vreau să mă adresez, este masa cititorilor de bloguri pentru care este un consens faptul că blogurile cu teme ca dezvoltarea personala, marketing, psihologie merită citite.

Consensul apare doar în grupuri de persoane ce acceptă un lucru într-o formă ce o consideră comună… dar totuşi sensul rămâne particular.

Lumea fiecăruia este plină de sensuri şi consensuri iar mod de a avea succes în viaţă este să încerci mereu să fii empatic la sensurile percepute de cei cu care relaţionezi. Aşa am avut eu mereu note mari în liceu fără să învăţ mereu… am înţeles ce sens atribuie fiecare profesor termenului de “elev bun”.

Am vrut să abordez problema sensului pentru că am terminat de citit cartea “Arta de a influenţa” de Alexf54479-alex-mucchielli-arta-de-a-influenta Mucchielli de la editura Polirom şi vreau să subliniez concluziile trase :

- Tot ce trebuie să faci pentru a influenţa sau să manipulezi, este să dai sens manipulatului sau manipulanţilor a face ceea ce doreşti tu să facă.

- Pentru a crea sens trebuie să cunoşti cât mai multe despre manipulat(i) şi să te foloseşti de ceea ce şti

- “Arta de a influenta” este o lectie de comunicare

De când omul a grăit prima dată încă nu a terminat de învăţat să comunice iar sursa tuturor probelmelor în lume este frica şi comunicarea deficitară.

Mult succes !

Treci la treabă !

La mulţi ani românilor ! Acum treci la treabă !

Pe vremea comunismului se cânta Trei culori … mai apoi s-a trecut la Deşteaptă-te române. De atunci ni se aminteşte mereu, cel puţin la 1 Decembrei, să ne deşteptăm.

Mie, imnul naţional, îmi inspiră o speranţă triumfătoare de pe vremea când în România încă se mai duceau lupte cu sabii prin foc…

Chiar nimic nu se schimbă sau s-a schimbat? Încă tot sperăm să ne trezim şi continuăm să ne cântăm prin imn “adormiţilor, când vă treziţi” ?

Ce să mai vorbim de branding de ţară ? De valorile poporului ? De credinţe şi speranţe ?  Hai să le lăsăm la oparte (poveştile) şi să trecem la treabă ! Iar mai apoi rezultatele vor vorbi despre noi.

Se zice că nu putem să ne concentrăm total atenţia mai mult de 1 minut asupra unui singur lucru.

Dacă vrei să termini ceva in timp util si să treci mai departe, se zice că trebuie să te dedici în totalitate acelui lucru şi să înlaturi perturbaţiile. Trebuie să te concentrezi activ în direcţia lucrului ce vrei să îl faci şi să te dedici acestuia 100% până termini de făcut ceea ce te-ai apucat să faci.

De ce facem atât de puţine în timpul ce îl avem la dispoziţie?

Mi-am pus şi eu întrebarea şi răspunsurile la care am ajuns ar fi :

- Nu mă dedic în totalitate fiecărui lucru în parte până îl termin

- Nu sunt 100 % motivat să termin acum

- Nu mă organizez, prioritizez activităţile

- Nu scriu ordinea priorităţilor şi pierd şirul evenimentelor la uşori abateri

- Nu îmi pasă de ordinea în care lucrez sau fac lucrurile în fiecare zi

- Îmi este frică de a deveni robot, dacă fac “micro management” cu toate lucrurile din viaţa mea (ohhh ai ajuns să pui pe calendar şi ora de citit ! ce e asta?)

- nu mă concentrez pe termen lung, la ce mă ajută tot ce fac acum

Astfel mi-am dat seama cât de puţine ajung în final să fac şi cât de multe aş putea să fac în plus. Nu sunt productiv la potenţialul maxim.

Un video ce m-a motivat să mă dedic unui singur lucru  până îl termin şi să mă organizez mai bine este cel de mai jos. Sper să îţi folosească şi să tragi concluziile tale.

Ideea rămâne : lumea te va şti după câte ai făcut şi te va aprecia în funcţie de rezultate.

Aşa că, treci la treaba !

Mult succes !

S-a făcut mereu multă gălăgie despre online v.s. offline şi mi se pare că problema se pune gresit.offline

Perspectiva este online & offline

Încă nu înţeleg de ce în emisiuni tv, radio, sau în ziare şi reviste se vorbeşte cu UAU despre online… sau încă nu s-au vândut sufieicente computere cu acces la internet în Romania?

Este evident că online-ul nu mai este un UAU ci offline-ul este un UAU. Offline nu faci parte din interacţiunea comunităţii, ci doar faci parte dintr-o masă pasivă … lucrurile se schimbă.

Lumea intră în “matrice” şi se transformă, de aceea totul duce către :

Era wireless

Online —//—     +     Offline ——–     =      Wireless  -//-//-//-//-//- ( it’s alive ! )

Eu vreau să îmi vând desktopul şi să îmi iau un laptop. Vânzările la laptopuri sunt mereu în creştere … iar telefoanele moderne vin cu wireless incorporat… ţi se pare ca fiind ceva anormal?

Astfel, imaginează-ţi că mergi pe stradă şi mereu toţi din jurul tău sunt conectaţi la reţea, la comunităţi,  în acelaşi timp cu tine.  Acum este online & offline împreună.

Suntem şi vom mai fii în era individualismului când toţi ne cream identităţi, aderam la comnuităţi, vrem să ne identificăm cu un grup dar vrem să fim originali. Căutăm să fim acceptaţi, să demonstram că suntem adepţii normelor comunităţii, că suntem cineva pentru că ştim juca jocul şi că merită să fim recunoscuţi ca fiind cei mai buni, unici, valoroşi… că suntem o dată într-o baze de date.

Suntem făcuţi să traim după norme sociale, iar cine va creea comunităţi va aduce aderanţii unor norme la un loc. Atunci se vor creea identităţi, creatorul va putea influenţa, va avea putere.

Puterea online împreună cu  offline, puterea wireless, stă în comunităţi şi indivizii ce le ceează.

Prin campania electorala online din America s-au creat comunităţi , ai noştrii vor să facă la fel .

Nu cred că se predă “online comunity management” în facultăţi, de aceea mă gândesc că acum oricine are şansa să devină cineva prin minarea domeniului.

Eu zic că un “comunity manager” pe viitor, va deveni un angajat  de valoarea unui reprezentant marketing în prezent (rămâne de văzut).

Nu-i aşa că se simplifică comunicarea, lumea la clickul unui buton, World Wide Web, iar aceast priviegiu de a fi mereu buricul pământului cu un aparat în buzunar, mereu conectat la o comunitate, te ghidilă puţin în talpă… Nu-i aşa că “matricea” te fura puţin câte puţin.

Wireless e mai bine… fară cabluri, cu ceva de spus, fiecare în lumea lui dar şi în lumea altora în acelaşi timp.

Mult succes !

Este totul despre tine !

Tu eşti teiul din poeziile lui Eminescu, tu eşti axis mundi, tu eşti l`ombelico del mondo, tu eşti clientul tău, tu eşti lumea cu care vorbeşti … este totul despre tine !

Este oare greu de imaginat acest lucru?

Eu l-am realizat atat de uşor… doar am ascultat cuvintele ce le-am grăit în mai multe discuţii… şi mereu se ajungea la mine, sau observam că persoana cu care conversam ajungea la sine. Este ceva normal să relaţionez subectiv în orice comunicare experienţa proprie şi credinţele proprii cu subiectul şi relaţia de comunicare.

Nu cred în expresia “it’s nothing personal, it’s just business” pentru că tot ce se întâmplă este personal pentru noi, pentru că este totul despre noi. Sună a egoism, însă cred că atunci când oferim, o facem tot din plăcerea de a darui, iar acea plăcere este a noastră în final… deci tot pentru noi oferim altora.

Am citit o povestioara interesantă legată de acest lucru, ce spune în felul următor : Într-o zscreami profetul Buddha mergea printr-un sat, iar la un momentdat un tânăr nervos şi nepoliticos a venit la Buddha şi a început să insulte pe profet. Buddha nu s-a supărat şi l-a întrebat pe tânăr “Spune-mi, dacă tu cumperi un cadou pentru cineva, iar acea persoană refuză cadoul, cui îi aparţine cadoul?” , tânărul surprins de întrebare a răspuns “cadoul îmi va aparţine, pentru că eu l-am cumărat”. Buddha a zâmbit şi a spus “la fel este şi cu furia ta, dacă mă insulţi iar eu nu primesc insultele tale, furia ţi se va întoarce. Tu vei fii singurul ce va fii nefericit, nu şi eu. Tot ce ai făcut este să îţi faci singur rău.”

Din povestioară poţi observa aceiaşi realitate : totul este despre tine !

Fie că realizezi sau nu, acum este moemntul să faci un pas. Ascultăţi vorbele mai atent,  cheia succesului nu constă în a vorbi singur ci a comunica cu folos. Ascultă mai mult, cunoaşte si foloseşte-te de cunoştinţă. Acordă atenţie altora aşa cum ţi-ai acorda ţie într-un monolog.

Trăim în era în care fiecare este cineva şi fiecare se percepe ca un individ unic. Dacă vom face monolog toată viaţa cum am putea zice că am împărţit lumea cu cel puţin încă o persoană?

Mult succes !

Articole mai vechi »