Ieri citeam un articol pe un blog şi mă gândeam , oare unde ne este casa?
Cred că este doar un sentiment de apartenenţă ce îl oferim cuiva (loc, persoană, grup de persoane, imagine) ce îţi dă starea de siguranţă şi stabilitate. Cam în felul acesta mi-am definit casa.
De multe ori spun că merg acasă, fie că este vorba de casa părintească, de apartamentul unde locuiesc acum, de a merge la prietena sau la căminele studenţeşti… pentru mine e doar o stare de spirit.
În weekendul acesta am fost la o nuntă şi am descoperit locuri noi, oraşe noi, lumi diferite de a mea, a unor oameni diferiţi dar totuşi atât de comuni cu mine. Am încercat să văd orăşelele prin care am trecut prin ochii celor ce au locuit sau ce locuiesc încă în ele, şi am realizat că experienţa de a trăi cu cineva într-un loc anume, îţi crează starea de apartenenţă, tinzi să te identifici cu locul, tinzi să spui că aceste locuri sunt o parte din tine iar tu eşti o parte din ele, ele sunt casa şi tu eşti casa pentru ele. Şi atunci mi-am dat seama ce puţine ştiu despre alţii, cât de multe ştiu despre mine şi câte sunt acolo să le descoperim.
Atunci mă întreb ce dă sens casei tale, locului unde eşti acasă?
Pentru mine se rezumă la sentimentul de siguranţă. Mă simt sigur cu mine, sunt acasă cu mine “wherever I may roam“. Un punct de unde am să pot să le iau toate de la început.
Casa ca un scop în sine – lucrul spre care tind şi prin care mă identific, prima pagină din siteul “totul despre mine”, ce a fost, este şi va fi.
Mult succes !
In lipsa de timp pt comentarii mai lungi….uite o piesa faina care sse potriveste cu postul tau…
acasa ?a-si vrea sa pot demonstea oamenilor ca se inseala daca cred ca pot uita cuvintul ,,,acasa,,,.daca a-si putea intoarce anii .
printre strainii chiar daca ai casa ta.nu poti sa spui ca te simti ca acasa.