“If you pay your people in peanuts, you will get monkeys” Philip Kotler
In abordarea de marketing, consumatorul este pe primul loc. Vorba aceea “clientul nostru, stăpânul nostru”… Însă citeam azi dimineaţă o referinţa spre “Customer comes second” de Hal Rosenbluth, ce susţine că pe locul 1 sunt angajaţii. Sunt total de acord. Angajaţii dau valoare companiei, ei sunt compania, ei sunt primii clienţi ce trebuie să fie satisfăcuţi de companie pentru a avea succes. Un angajat nesatisfacut va trage după sine nu doar un singur client nesatisfacut.
De aici vreau să remarc cât de important este să ai omul potrivit la postul potrivit. Angajatul să iubească ceea ce face, să înţeleagă că el este plătit de clienţii pentru care el prestează un serviciu clienţilor (fie că este de planificare a unei promoţii, fie că este controlul calităţii unui produs, fie că el curăţă birouri sau face cafele… fie că educă copiii). Dacă ne gândim în general, noi toţi suntem plăţiţi pentru că ne facem servicii reciproce, iar valoarea noastră constă în cât de important este serviciul nostru pentru toţi cei, în serviciul cărora lucrăm.
Noi nu lucrăm pentru companie, ci lucrăm pentru clienţi, pentru societate în general… iar pentru rezultatele avute, compania noastră beneficiază de munca noastră şi ne răsplăteşte.
Să luăm spre exemplu un contabil şi un fotbalist.
Contabilul, ţine evidenţa actelor unei companii. Compania este obligată să fie evidenţiată în acţiunile sale şi să plătească şi taxe ce vin în folosul comunităţii. Contabilul serveste un serviciu celor din companie cât şi comunităţii. În funcţie de cate persoane ar putea înlocui serviciile făcute de contabil şi cât de importante sunt pentru companie, acesta este remunerat. Contabilul astfel servind unui număr de persoane ce este dat de numărul angajaţilor companiei şi mărimii activităţii acesteia.
Fotbalistul (iau unul de divizia A), joacă fotbal pentru iubitorii de fotbal (ce sunt mulţi) ce plătesc bilete la stadion, ce cumpără chestii de identitate vizuală (fulare, tricouri, insigne, postere…), cel mai important, ce urmăresc meciurile la televizor sau pe internet… deci consumă publicitate. Astfel fotbalistul prestează un serviciu de care se bucură un public larg ce consumă direct tot ce se produce ca serviciu adiţional jocului de fotbal.
Astfel mi se pare normal ca un fotbalist să fie mult mai bine plătit ca un contabil, serviciul fotbalistului serveşte unui public mai mare si mai important in sistemul economic. (exemplul este unul de suprafaţă, fără a lua în calcul toţi factorii de influenţă)
Să revenim la citat… dacă îţi desconsideri angajaţii e ca si cum ţi-ai desconsidera propria afacere. Dacă vrei ca un angajat să ofere valoare companiei, părerea mea este că trebuie ca
- acel angajat să fie bine ales pe postul ce i se potriveşte, într-un mediu ce să ii stimuleze interesul de muncă (de aceea înteleg companiile mari ce sunt migăloase în alegerea angajaţilor)
- angajatul să fie pasionat de ceea ce face
- să fie răsplătit în concordanţă cu rezultatele aduse şi importanţa serviciilor sale
- să fie conştient de valoarea serviciilor sale
- să fie permanent conştient de importanţa dezvoltării profesionale şi îmbunătăţirea valorii ce o oferă prin serviciile sale
- să susţină compania ca pe propria afacere
- să înţeleagă că este plătit de client nu de companie
Restul lucrurilor ţin de valorile personale şi calitatea de a fi OM
Acum ce rămâne este să ne evaluăm în valoarea ce o aduce serviciile noastre consumatorilor (adevărul este că suntem o societate de consum… nu? )
Încerc să nu îmi compar serviciile mele cu ale altora ci doar să văd unde mă aflu în societate.
La ce îţi pot fi de folos? Te pot ajuta cu ceva? Te rog să mai revii. Sunt bucuros că îmi dai şansa de a-ţi fi de folos.
Mult succes !
Foarte bun articol. Felicitari!
[...] Binenteles nu trebuie să uităm nici de acea “valoare” adăugată pe care trebuie să o aducem în organizaţiile în care lucrăm – mai multe despre un asfel de topic aici. [...]
[...] 5, 2008 by calinbiris Îm postul anterior vorbeam despre ce înseamnă să fi un angajat de valoare, cam ce ar însemna valoarea ta la locul [...]
[...] Atunci, când pot spune că sunt în rând cu lumea? [...]