Toţi suntem la fel : unici !
Atunci mai poate exista noţiunea de consens sau vorbim doar de sensuri diferite şi manipulate?
Dacă crezi că eşti unic datorită experienţei de viaţă ce ai acumulat-o, atunci trebuie să recunoşti că toate lucrurile din viaţa ta le percepi subiectiv si le dai un sens propriu.
Atunci există consens?
Marketingul se bazează pe ideea de consens. Pentru a defini o piaţă de consumatori, trebuie să defineşti un consens al consumatorilor legat de ceea ce te interesează, respectiv vânzarea produsului sau serviciului tău.
Spre exemplu dacă eu vreau să îmi “vând” blogul, atunci piaţa potenţială de vizitatori este masa de utilizatori online ce au ajuns la un consens că blogurile merită citite. Dacă segmentez mai profund, atunci voi spune că piţa ţintă căruia vreau să mă adresez, este masa cititorilor de bloguri pentru care este un consens faptul că blogurile cu teme ca dezvoltarea personala, marketing, psihologie merită citite.
Consensul apare doar în grupuri de persoane ce acceptă un lucru într-o formă ce o consideră comună… dar totuşi sensul rămâne particular.
Lumea fiecăruia este plină de sensuri şi consensuri iar mod de a avea succes în viaţă este să încerci mereu să fii empatic la sensurile percepute de cei cu care relaţionezi. Aşa am avut eu mereu note mari în liceu fără să învăţ mereu… am înţeles ce sens atribuie fiecare profesor termenului de “elev bun”.
Am vrut să abordez problema sensului pentru că am terminat de citit cartea “Arta de a influenţa” de Alex
Mucchielli de la editura Polirom şi vreau să subliniez concluziile trase :
- Tot ce trebuie să faci pentru a influenţa sau să manipulezi, este să dai sens manipulatului sau manipulanţilor a face ceea ce doreşti tu să facă.
- Pentru a crea sens trebuie să cunoşti cât mai multe despre manipulat(i) şi să te foloseşti de ceea ce şti
- “Arta de a influenta” este o lectie de comunicare
De când omul a grăit prima dată încă nu a terminat de învăţat să comunice iar sursa tuturor probelmelor în lume este frica şi comunicarea deficitară.
Mult succes !
Uite o idee: consensul nu este necesar, doar impartasirea unor “ritualuri” (moduri de a face) vizibile
Adica nu e necesar ca doi oameni sa se puna de acord asupra unor scopuri, acestea pot sa ramana diferite (uneori chiar sa se bata cap in cap- desi daca se bat cap in cap e bine sa nu fie declarate deschis: ex. vanzatorul “o sa-i bag fraierului pe gat prostia asta”, cumparatorul “ce ocazie unica!”), atata timp cat recunosc acelasi ritual (ideea de tranzactie, cost-beneficiu etc.)