Atunci când ceva nu merge

De prea multe ori aflam că se despart cupluri, afaceri se dezbină, vine apa şi ia casa …  sau incidente mai mici de genul pica internetul, se uita apa deschisă, se strică televizorul, cineva uită să cumpere nu ştiu ce etc. Eh, se mai întâmplă. Dar nu e problema că se întâmplă, ci problema e cât de mult se consumă persoanele implicate în aceste evenimente nedorite. De aceea m-am gândit să împartăşesc perspectiva mea asupra lucrurilor şi sper să fie o perspectivă utilă.

Ce se întâmplă când ceva nu merge ?

Întotdeauna se mai întâmplă să se producă câte un eveniment nedorit, din anumite circumstanţe controlabile sau incontrolabile, în care sunt implicate una sau mai mult persoane cu atitudini personale. Acum luăm în calcul evenimentele în care e implicată propria persoană.

Pentru evenimentele sunt controlabile sau incontrolabile datorită circumstanţelor, cel mai important element din toată ecuaţia este propria persoană implicată în evenimente. Persoana proprie are de ales între a-şi consuma negativ energia (fără un feedback pozitiv din experienţă) sau a-şi consuma pozitiv energia (având ceva de câştigat din toată experienţa). Energia pierdută sau câştigată din evenimentul ce se va petrece sau ce s-a petrecut, ţine de tipurile de atitudini. Iată câteva atitudini ce le-am observat din experienţa proprie :

1. Atitudinea “cine e de vină” şi “de ce”

2. Atitudinea “nu îmi pasă”

3. Atitudinea “îmi plâng de milă”

4. Atitudinea “ce se poate face”

Nu există o atitudine perfectă ce trebuie abordată, dar în urma experienţei mele de până acum, aş recomanda o combinaţie între atitudinea 1 şi 4. Vreau să trec prin toate atitudinile pentru a explica raţionamentul.

1. Atitudinea “Cine e de vina?!” şi “De ce?!”

Deobicei această atitudine e abordată de persoanele ce caută responsabili şi motive.  Datorită acestei atitudini se produce o analiză amănunţită a evenimentului şi a circumstanţelor cauzatoare, accentul căzând pe faptele trecute şi prezente.

Cu această atitudine se încearcă a se cauta vinovat(i) şi se încearcă să se înţeleagă sistemul producerii evenimentului datorită circumstanţelor.

Atitudinea poate fii benefică în cazul evitării unor evenimente asemănătoare pe viitor (cu voinţa de a trage o concluzie pozitivă acum pentru o lecţie de învăţat).

Atitudinea poate fii greşită când este abordată fără capacitatea de a accepta greşelile proprii şi cu interesul de a acuza, pedepsi şi mustra fără un interes de îndreptare a faptelor din intiativă proprie.

2. Atitudinea “nu îmi pasă”

E de la sine înţeleas că aceasta este o atitudine de negare, cu înteres spre pasivitate. Accentul este pus pe prezent, trecutul sau viitorul neprezentând interes.

Nu este benefică pentru că evenimentele nedorite trebuie îndreptate de cele mai multe ori, personal nu te dezvoltă şi s-ar putea să laşi o părere proastă altor persoane implicate în eveniment.

3. Atitudinea “îmi plâng de milă”

Toţi am avut-o cel puţin odată şi este un semn de slabiciune dar poate fii şi un mod de a arăta încrederea într-o altă persoană dispusă să ofere soluţii sau compasiune.

A plânge de milă este o exagerare la care nu se doreşte a se ajunge. Această atitudine poate fii utilă când se discută (nu se plânge) evenimentul nedorit cu alte persoane dispuse să ajute în orice măsură, cu dorinţa de a te implica în soluţionarea problemei, cu o atitudine proactivă.

Poate fii doar un consum de energie când se exagerează cu această atitudine, sopul fiind doar de a căuta compasiune.

4. Atitudinea “ce se poate face”

Aici accentul este pus pe viitor, cautându-se  soluţii pentru atenuarea efectelor negative produse de evenimentul nedorit şi obţinerea tuturor rezultatelor pozitive ce ar putea fii obţinute din eveniment.

Cei ce au această atitudine, deobicei sunt angajati mai uşor, sunt apreciaţi de prieteni şi sunt cunoscuţi ca fiind persoane de încredere. Aceştia sunt dispuşi să înveţe, să se adapteze schimbărilor, să interacţioneze şi să fie perseverenţi în tot ce fac.

În viaţă, mi-ar plăcea să discut cu persoane cu atitudinea 1 atâta timp cât îşi recunosc propriile greşeli, nu stau în calea rezolvării sutiaţiei şi nu exagerează cu învinuirea (având ca scop demonstrarea dreptăţii şi autorităţii personale). Cu persoanele ce au atitudinea 2 de multe ori am conflicte sau încerc să le evit deoarece nu au perspectivă şi nici nu oferă o valoare altora sau situaţiei. Cei ce au atitudinea 3 îmi sunt simpatici, deoarece îmi place să mă implic pentru a-i ajuta, dar ii resepct numai pe aceia ce apreciază un sfat, sunt sinceri în comunicare şi sunt motivaţi să facă o schimbare (cei ce plâng după compasiune fară scop, de multe ori ajung să îi evit, aceştia având o atitudine negativa şi probleme de adaptare). Cei pe care ii apreciez şi care pot avea succes în tot ce şi-au propus, sunt cei cu atitudinea 4 , aceştia fiind deschişi schimbărilor, fiind genul de persoane cu care vreau să fiu prieten.

Atunci când ceva nu merge, de multe ori nu merge fiindcă cei implicaţi abordează atitudinile 1, 2, 3, nefiind motivaţi să îşi asume răspundere, să caute soluţii, să fie adaptabili şi să vadă dincolo de trecut şi prezent.

Dacă a picat internetul, citeşte o carte. Dacă te cerţi cu iubitul sau iubita, trage o concluzie şi dacă vrei să rămâneţi împreună, faceţi ceva plăcut, schimbaţi abordarea de până acum. Dacă nu mai sunt bani de publicitate, îmbunătăţeşte-ţi produsul. Dacă eşti concediat(ă), cere un feedback, bucură-te de experienţa acumulată, studiază mai mult, specializează-te, mergi la interviuri (după 100 de interviuri, poti aplica pe post de intervievator, pentru că vei avea deja experienţă )

Vine un an nou, dar ziua de astăzi este tot ca cea de ieri, tot 24 de ore are. Dacă tu nu schimbi ceva în viaţa ta, nu te aştepta ca alţii să schimbe pentru tine în avantajul tău. Vezi partea plină a paharului, că până la urmă, viaţa este despre a trăi şi cu cât trăieşti mai mult, cu atât experienţa ţi se acumulează. Totul este despre tine, iar lumea ta o faci TU !

La multi ani şi Mult succes !