O carieră pentru mine înseamnă să construieşti o experienţa profesională, ce să urmeze o direcţie spre profesionalism.

Lumea caută joburi în sus şi în jos, dar pe prea puţini îi aud să caute o carieră. Îi admir pe cei ce au o carieră ce să le ofere confortul zilnic de a face ceea ce le place. Îi admir pentru că ceea ce fac, o fac cu dorinţă de îmbunătăţire, o fac cu gândul că schimbarea şi adaptabilitatea înseamnă evoluţie.

Ca şi la carieră minieră, cu cât lucrezi mai mult unde sunt resursele potrivite, cu atât vei obţine mai multe beneficii. Dacă nu sapi unde trebuie s-ar putea să nu obţi ceea ce îţi doreşti.

Doresc să împart câteva sfaturi şi unelte peste care am dat în ultima vreme  :

- Portalul www.jobjob.ro (un fel de google al joburilor din România)

- Un site cu comentarii subiective pe forum despre anumite companii din baza lor de date : www.desprefirme.com

- ONG-ul AIESEC organizează tot felu de evenimente/workshopuri iar mai apoi recrutari în perioada Octombrie – Noiembrie; recomand cu caldura acest ONG studenţesc, pentru experienţă, lidership şi exchange (joburi calificate în toată lumea ce le poţi accesa, odată membru)

Târguri de cariere din oraşe naţionale :

- În Iasi (24 – 25 octombrie) şi Bucureşti (31 octombrie – 1 noiembrie) vor fi organizate de HIPO.ro la sfarşitul lunii acesteia

- În Cluj Napoca (15-16 octombrie), Sibiu (21-22 octombrie), Baia Mare (24-25 octombrie), Craiova (29-30 octombrie), Braşov (11-12 noiembrie), Tîrgu Mureş (13-14 noiembrie) vor fi organizate de TDC – targuldecariere.ro

- În Piteşti (30 – 31 octombrie) va fi organizat de Job Cocktail

- Targuri de joburi de la compani multinationale pe posturi de specialitate în Europa www.careersineurope.com pentru ediţia de la Budapesta (20 – 21 noiembrie) trebuie să aplici maxim până mâine 10.10.2008

- În Bucureşti în 6 – 7 noiembrie, organizat de jobfest.ro

Cu forţă de muncă activă, zic că se pot face progrese în orice economie şi în orice ţară. Dacă tu te angajezi sau eşti angajat, îmi faci mie o favoare şi poate chiar viaţa mai usoară, de aceea îţi mulţumesc.

Mult succes !

Îm postul anterior vorbeam despre ce înseamnă să fi un angajat de valoare, cam ce ar însemna valoarea ta la locul de muncă, iar astăzi mă întrebam : de ce ai nevoie să faci mai mult decât “suficient”?

Pe drum înspre nunta de weekendul trecut, am dus o discuţie cu o amică, despre sistemul educaţional. Am discutat despre motivaţia elevilor de a face ceva specific în viaţă, despre cum ar trebui să faci pe elevi să fie conştienţi de ceea ce vor de la viaţă, cum să îşi caute drumul ce li se potriveşte…

Eu consider o mare “bubă” în sistemul educaţional, faptul că nu se face consiliere cu elevii pe parte personală. Poate acum spui “dar sunt ore de dirigenţie, acolo asta se făce” … eu răspund “siiiiiiigur, asta se făce”. Din câte imi amintesc la orele de dirigenţie treceam prin conştientizarea elevului conştiincios (na ce m-am complicat aici in exprimare), mai exact treceam în revistă cum stăm cu situaţia şcolară (dacă suntem în graficul profesorilor, dacă avem absenţe, dacă ne-am bătut prin clasă… alea, alea) şi ni se amintea ca trebuie să fim cuminţi şi silitori. Acum din toată experienţa mea de la orele de dirigenţie, cred că de maxim 2 – 3 ori pe an eram întrebat “da mă copii, voi unde daţi mai departe?”, eram întrebaţi şi apoi ne vedeam de ale noastre.

Concluzie : nu ne stătea capul la ce înseamnă o meserie (chiar dacă acum se susţine că ceea ce înveţi astăzi în facultate pe când termini, informaţia este depăşită, shift happens), iar nimeni nu îşi dădea interesul să ne prezinte, măcar în general, ce înseamnă o profesie şi cu ce se mănâncă acestea. Profesorii mergeau pe ideea “are timp să descopere ce şi cum”.

Consultanţă în carieră

(Rezultatele 1 – 10 din aproximativ 2.040.000)

Chiar e nevoie? De ce vorbeşte lumea atât despre acest lucru? Nu ar trebuii să stim toţi ce vrem de la viaţă şi carieră? Nu ar trebuii să fim şcolaţi sau instruiţi din familie ce înseamnă o carieră?

Pe cine putem da vina dacă elevul nu îşi cunoaşte direcţia în viaţă?

- părinţi

- sistemul educaţional

- elevi

Aceşti 2 factori mi se par cei mai importanţi pentru îndrumarea în carieră.

Părinţii

Nu este suficient

Părinţii greşesc atunci când merg pe ideea : învaţă el în şcoală. şcoala ii pune meseria în braţe, se descurcă puiu mami că are de unde să înveţe. Aici vreau să critic atitudinea aceasta.

Vreau mai mult

Ca şi părinte cred că dacă doreşti binele copilului tău încerci să fi mai deschis şi să ii asculţi părerile în ce priveşte cariera, să ii respecţi opiniile şi să încerci să îi prezinţi cât mai obiectiv avantaje şi dezavantaje (dar hei, ce ştiu eu, nu-s părinte să critic…) Părerea mea este, că tu ca părinte, poti fi un “coach” pentru copilul tău, dândui teme de gândire şi să ii urmăreşti evoluţia (de ce nu, inspiră-l să scrie un blog).

Sistemul educaţional

Nu este suficient

Să ai un cabinet cu un psiholog, intr-un liceu cu vreo 1000 de elevi. Nu mi se pare că oferi consultanţă profesională pe probleme de consultanţă psihologică. Încă, în Romania, să mergi la psiholog e considerat ca un act de slăbiciune (eşti bolnav sau ce?), şi elevii nu cred că au habar la ce le foloseşte psihologul din liceu.

Să ai ore de dirigenţie cu profu’ sau profa’ de mate/conta/info … nu e suficient. Nu ştiu câtă pregătire se dă profesorilor pe probleme de carieră şi motivare pentru a îndruma un elev în viaţă. Cred deasemenea că în momentul când primeşti banane ca salariu (aşa de nivelul unui profesor de liceu sau generală), mi se pare normal a avea profesori cu atitudine spre muncă nu mai motivatoare ca salariul lor.

Vreau mai mult

Cred şi eu că le este greu profesorilor să se implice mai mult decât norma lor, decât obiectivele pe materia ce trebuie studiată, şi să mai explice din când în când elevilor şi care este rezultatul final la toată această acumulare în neştire de informaţii. De ce le este greu? Pentru că nu sunt motivaţi, preocuparea lor fiind cheltuielile de acasă. Trist cât de mult ar putea un salar bun să influenţeze calitatea unui serviciu.

Dacă totuşi sunt profesori ambiţioşi ce le pasă de elevi, chiar dacă ei îşi au poverile lor ce cu greu le lasă la uşa clasei, atunci aceştia cred că ar putea să fie în temă cu tehnologia (să nu o critice ci să o folosească util), să se auto educe cu metode mai eficiente de predare (metodele de training sunt eficiente, de ce să nu vezi şi în şcoli?), cu psihologia învăţării pentru tipuri diferite de personalităţii, cu metode de motivare, cursuri de resurse umane… Cu siguranţă toate aceste lucruri ar fi spre beneficiul elevului cât şi a profesorului

Elevii

Nu este suficient

Să fi nemulţumit de sistem, nu e suficient. Să fi pasiv în educare ta. Să ignori ajutorul. Să disconsideri ajutorul. Să critici neconstructiv. Să nu fi responsabil de eşecuri. Să asculţi doar de părerile “amicilor”. Să te bucuri de pasiuni mărunte şi să nu încerci mai mult.

Vreau mai mult

Acum, informaţia e pe tot gardul. Orice găseşti pe google. Încearcă să faci conexiune între toate informaţiile ce le primeşti. Încearcă să te organizezi, să cauţi tu mai multe informaţii, să te autocunoşti şi să vrei mai mult de la tine, să asculţi pe cei din jur şi tot ce primeşti să treci printr-un filtru pentru a-i da o formă informţiei.

Nu e suficient ca în orice meserie să te plafonezi (mai ales în cea de profesor sau părinte ). Nu e suficient să dai vina pe alţii şi să aştepţi pensionarea. Dar toate cred că depind de starea în care ne-o autodeclarăm. Dacă vrem o schimbare, noi trebuie să ne schimbăm întâi.

Am citit undeva că sfaturile nu sunt acceptate şi înghiţite de cititori (uneori nici mie nu îmi plac). însă sfaturile sunt o părere, ele pot să fie ceva sau să fie 0. Fiecare le i-a cum vrea. Eu doar îmi dau cu părerea.

Mult succes !

Toată lumea mă întreabă : o să faci master? (acest post e în principiu pentru generaţia Bologna, sau pentru proaspăt absolvenţi)

Acum cu sistemul Bolgna implementat şi la noi, putem spune că învăţăm la standarde Europene. Însă mi se pare stupida concepţia că acum e “musai” (obligatoriu) să faci şi studii masterale pentru că altfel eşti un nimeni cu diplomă de absolvent de facultate. Da, trebuie să fii În rând cu lumea şi să faci un master altfel nu mai ai “valoare”.

Hai să o luăm structurat.

De ce să faci un master?

- pentru a-ţi aprofunda studiile mediocre care le ai în momentul când termini facultatea (cine te pune să te plafonezi la studiile primite din facultate, pe parcursul facultăţii?)

- pentru că toată lumea face unul (că altfel nu eşti absolvent de studii superioare competitiv pe “piaţă”)

- pentru că te-ai obişnuit cu rutina şcoală – casă , casă – şcoală … şi acum ţi-e greu să te gândeşti ce vrei să faci cu viaţa ta … mai bine o mai lungesc 2 ani

- pentru că încă nu şti sigur dacă ţi se potriveşte ceea ce faci

- pentru că ţi-ai greşit facultatea (deşi ai terminat-o şi acum vrei să faci un masterat în altceva)

- pentru a avea mai multe specializări

- pentru ca să te mai ţină părinţii încă 2 ani de zile pe cheltuiala lor

- pentru “gaşca” din cămin şi fetele/tipii din cluburi – că na eşti student(ă), deci exişti

- pentru facilităţi (reduceri, evenimente, cazare, secretariate dispăuse să informeze)

- pentru că e cool (“Auzi bă tu faci master?” , “Da!”, “Ce cool eşti!”)

- pentru a avansa într-o funcţie mai bine plătită în companie (ai nevoie de diplomă) – no comment

- pentru a învăţa din experienţa practică a profesorilor (mda… )

De ce să nu faci un master ?

- pentru că nu am bani

- pentru că nu găsesc ceva pe domeniul meu (puţin probabil)

- pentru că în momentul de faţă experienţa într-o companie pe domeniul meu ar fi mai benefică decât un masterat

- pentru că vreau un internship sau exchange

- pentru că ar fi o pierdere de timp (timp zilnic, sau pe durată lungă de timp, te mai ţine 2 ani “în sistem”)

- pentru că ce mi se predă pot învăţa din cărti

- pentru că m-am săturat de examene

- pentru că toată lumea face unul (eu sunt mai cool şi nu fac)

- pentru că vreau să fug pe o insulă cu banii de masterat şi să mă îmbăt două zile şi apoi să imi aduc minte la bătrâneţe ce distracţie a fost

- pentru că merg în spania să muncesc pentru alţii muncă necalificată, e mai bine plătită şi studiile superioare nu m-au ajutat cu nimic în a-mi realiza visul meu de a face 1000 euro toată viaţa din ce îmi dau alţii să fac

Ambele liste pot continua, la acestea m-am gândit eu.

Acum ce aş face eu?

Eu nu vreau să fac un masterat acum, pentru că

- toată informaţia acumulată până acum trebuie să îşi întâlnească partea practică (adica da, vreau sa muncesc să fac bani ca tot omul). Anii de facultate mi-au dat sufieicnt timp să mă gândesc unde vreau să încerc marea cu degetul, să mă orientez înspre o carieră, să caut o orientare.

- costuri : în cluj 2000 RON/masterat (din ultimele informaţii), 8 carţi/an = aprox 240 RON …. total 2240 RON să zicem . Dacă aş citi câte o oră/zi , să zicem 30 pag/zi x 300 zile : 300 pag/carte = 30 carţi/an (adică aş învăţa într-un an cam cât aş învăţa în 3 ani întro facultate/masterat) … ca şi preţ 30 x 30 = 900 RON (aproximativ) …

- deci să comparăm 2240 RON cu 900 RON , 8 cărţi cu 30 cărţi, ca ore am ajunge aproximativ la acelaşi timp de implicare în studii (ceva de genuu 300 ore individuale cu 400 ore în facultate)

- tu termini master, eu 2 ani de experienţă şi vreo 40 de cărţi în plus citite faţă de tine

- tu fară loc de muncă şi fără stabilitate financiară (să zicem), eu cu salar peste unul de entry level şi la casa mea (să zicem) cu oameni noi (prieteni noi) în jurul meu ce să fie din aceiaşi industrie cu mine cu experienţă asemănătoare

Eu cred că pentru a te specializa în ceva prima dată trebuie să acumulezi puţină experienţă practică pentru a vedea relevanţa specializării.

Cu puţină planificare a “dezvoltării” tale, nu trebuie să ţi se mai spună ce şi cum să înveţi, vei fi în drum spre o carieră gândită şi constient aleasă de tine.

Mult succes !