Toată săptămâna sunt în priză. Mereu online, mereu conectat la un monitor, simt uneori că ma leagă o forţă de atracţie invizibilă, de persoana ce sunt (eu-ul) online. Sunt captat de lumina monitorului, legat de electroni care circula prin cabluri să îmi exprim emoţiile, părerile, să fiu conectat la “viaţă”.

Vine weekendul şi mă lupt cu eu-ul meu online. Îi dau un Buzz, SCRIU CU CAPS LOCK, intru pe invizible, mă uit pe hi5 iar eu-ul meu online se zbate, nu mai face faţă, şi cedează. El îmi spune : decât asta, mai bine bucură-te de weekend, o meriţi (libertatea) şi amândoi o ştim.

Sunt liber !

Aerul rece al parcului

Îmi calmează rănile din luptă,

Sângele se coagulează.

Razele soarelui ce mă încălzesc îmi amintesc,

Corpul se regenerează,

Încă mai traiesc !

În două zile cât e weekend, spăl păcatele săptămânale. Dacă nu scriu aşa des în weekend nu mă condamna cred că doar ma uit după tine prin parc să văd, ai indrăznit să laşi laptop-ul acasă?

Mult succes !

… că poţi schimba ceva …

Toţi vrem să fim CINEVA (lumea să fie în rând cu noi, nu noi să fim în rând cu lumea), să fim recunoscuţi, să însemnăm ceva pentru alţii… dar tu chiar crezi?

- că eşti cineva

- că poţi schimba ceva

- că ii pasă cuiva

- că şti de ce este nevoie

- că alţii se pot baza pe tine

- că tu te poţi baza pe alţii

… toţi avem în piramida lui Maslow scris că vrem să ne autorealizăm, să devenim cineva pentru altcineva şi de aceea fiecare o face în felul său, în funcţie de oportunităţile sale, de care fiecare încearcă să profite să scoată ceva valabil pentru sine.

Oare de unde începe păsarea şi unde se termină nepăsarea? … oare acea linie separatoare o fi numită : bani, familie, sentimente, prieteni, comunitate … Ce motivează pe fiecare să schimbe ceva? Şi dacă schimbă ceva să fie şi în folosul altora?

Întrebări întrebătoare.

Am realizat că nu sunt singur pe lume

Acum ceva timp am creat un grup pe trilulilu numit Schimbă lumea unde am propus teme… tot aşa, mi-am pus întrebări, au mai intrat membrii… dar până la urmă cui ii pasă? Mai nimeni nu a raspuns subiectelor propuse.

Cred că în România trebuie să mai facem multe până să fim noi fericiţi în viaţa personală, iar apoi să ne întrebăm cum să facem să schimbăm ceva în comunitate (că na, cu un muritor de foame nu poţi schimba lumea)… Iar cei ce ne împiedică să ne facem o viaţă simplă şi frumoasă, probabil realizează lipsa noastra de dorinţă de implicare în viaţa socială (pentru că încă suferim în viaţa personală), şi ei profită de acest lucru.

Iar acum te întreb… chiar crezi ca siteul www.schimbalumea.ro va avea succes?

Chiar sunt curios cum vor evolua lucrurile, dacă vor evolua lucrurile.

Mult succes !

P.S. am să fie plecat în weekend … ne citim luni

Azi nu vreau să scriu mult.

E weekend şi am să mă relaxez. Vă recomand şi vouă

Sunt în vizită. Ne vedem Luni. Mâine ştrand (măcar atât dacă restul lumii e la mare )

Recomand : Plimbare seara, mult somn dimineaţa şi un masaj bun dupămasa… şi o carte bună.

Weekend plăcut.

Ne citim luni

Mult succes !

Fiind deja sfârşit de săptămână, vreau să îţi recomand:

1. O temă de gândire :

Am găsit prezentarea următoare foarte interesantă, şi pe cât de simplă, pe atât de adevărată, ce m-a pus pe gânduri…

Sper că ai văzut prezentarea, din păcate nu am reuşit să îi fac embed.

Nu vreau să mai intru în filozofii, teorii şi alte cele. Cred că prezentarea de mai sus a vorbit de la sine…

2. O altă temă de gândire …. defapt :

îţi recomand un film pe weekend… Amelie . E pe lista mea de filme preferate.

Distracţie multă pe weekend şi …

Mult succes !

De vineri începem să ne simţim mai liberi, unii chiar de luni.

Vorbeam ieri cu o amică bună ce e în Germania acum într-un internship, şi ea îmi spunea că de luni tot ce face este să îşi planifice weekendul. Pentru ea nu e prima data în internship şi de aceea ştie să profite la maxim de fiecare oportunitate de a pleca în călătorie prin ţara, să descopere locuri noi, bucăţi de istorie, să cunoască oameni noi … Şi totuşi, eu, din slaba mea organizare, îmi planific sau nu weekendurile, dar de acesta data, s-a dovetid a fi un drum spre casă.

Din momentul în care mă apropiam spre gara locală, mă gândeam deja la gogoşile cu brânză şi smântâna ce mi-am făcut obiceiul să le cumpăr când ajung. În momentul când am coborât din tren parcă am simţit că lumea s-a oprit. Nu pot spune că în Cluj mă iau ameţelile de la agitaţie, însă obişnuinţa de a mă aştepta la un oraş tăcut atunci când ajung acasă, m-a făcut să simt că totul s-a oprit în loc. Am observat iar, aceiaşi oameni ce se plimbă şi nu se grăbesc în scopul de a ajunge undeva, am observat aceleaşi magazine mici fără multe promisiuni, ce totuşi primeau clienţii lor fideli, am observat că m-am calmat.

Atunci mi-am amintit versurile din “Everybody’s Free to Wear Sunscreen” unde spunea “Live in New York City once, but leave before it makes you hard. / Live in Northern California once, but leave before it makes you soft. Travel.” şi am realizat cât de mult te poate liniştii să călătoreşti într-un loc ce îl asociezi cu liniştea şi pacea. Astfel mi s-a calmat pulsul, am coborât diferenţele de nivel faţă de echilibrul din mine ce îl căutăm, şi mi-am spus “trebuie s fac asta mai des”.

indrazneste

Fie că e vorba să călătoreşti în oraşul sau satul natal, fie că mergi la bunici să le asculţi lor nimicurile ce îi apăsa, fie că mergi în parc pe bancă şi citeşti o poezie, fie că mergi pe marginea unei apre şi arunci cu pietre să îţi aminteşti că poţi face “broaşte”, o mică schimbare parcă îţi da un alt sens a te întoarce la toate de la care te-ai rupt în momentul când ai luat decizia să îţi faci puţin timp pentru liniştea ta.

Îţi recomand cu căldură, sau răcoare (dacă e caniculă la ţine), aminteşte-ţi de linişte, ascultă tăcerea, da-ţi un “refresh”, dormi mai mult, opreşte calculatorul, stai 5 minute fără a face nimic în mod special, doar bucură-te că eşti.

Mult succes !